Istrati e povestitor �nnascut, darul de a comunica impresiile e, desigur, mobilul ce l-a calauzit sa cunoasca viata, bogata, multipla �n serpuirea ei ne�ntrerupta. Materialul povestirilor sale, �nainte de a trece prin filtrul purificator al artei, a fost extras din realitatea �nconjuratoare, pe care scriitorul a scrutat-o cu ochi atent si �ntelegator.

Daca, prin atitudine, Panait Istrati apare un revoltat si un detestator acerb al omului, pe care �l vede meschin, interesat si pornit a rasplati binele prin rau, evocarea sugestiva a naratiunilor sale ne arata un scriitor plin de cea mai calda umaninate. �n realitate, Istrati iubeste viata si pe om, cu simpla deosebire ca sensibilitatea lui freamata de simpatie, mai ales �n fata suferintii celor umili. Pe acestia i-a cunoscut de-aproape, cu ei a �mpartit amarul unei existente tulburate, pe ei i-a iubit, fiindca si-a legat cei mai frumosi ani ai vietii de cei multi si anonimi, apoi i-a descris �n linii sigure, evocatoare, �ntrup�nd poezia unei umanitati mizere, care-si t�raste zilele �n promiscuitatea impulsurilor, ce nu disting �ntre bine si rau.

Pompiliu Constantinescu