&quo;Proze-litele Anamariei Smigelschi m-au luat prin surprindere. O stiam ca pe un plastician foarte talentat si ca pe o femeie iradiind vitalitate si farmec. O descopar acum ca pe un scriitor inzestrat, ca pe un histrion hatru, ale carui simturi sunt inteligente si a carui tristete e plina de umor. «Proze-litele» (pe drept cuvant numite asa: nu simple proze, ci proze-obiect, proze cu miros si gust, cu petice decolorate si franjuri misterioase), proze-litele sunt deopotriva instantanee de epoca, documente de generatie, junghiuri, oftaturi, glume si lacrimi. Va veti pierde, bucurosi, in lumea lor, vie, plina de haz, ca un dans euforic, ca o fotografie ingalbenita, ca o amintire recuperata, cu gratie, din propria ei cenusa.“ (Andrei PLEsU)
