„Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.” (Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis)
In "Sarmanul Dionis", filosofia se imbina cu literatura, prima devenind pretext pentru cea de-a doua. Anii studiilor la Viena ale lui Eminescu au deschis perspective uriase, prin filosofie, ce vor defini universul operei.
Nuvela este de factura romantica, si acest lucru se observa nu numai prin evadarea in vis, dar si prin ascendenta neguroasa a lui Dionis, nascut din dragostea fiicei unui preot batran cu un aristocrat sarac, care se ratacise "in clasele poporului de jos".
Dionis este omul superior, dotat cu inteligenta si sensibilitate deosebite, capabil sa se inalte spre cunoastere absoluta, dar devenit constient ca aceasta este de neatins.
