Publicat pentru prima oara sub forma de foileton in revista "Russki Vestnik" pe tot parcursul anului 1866, romanul "Crima si pedeapsa" este o analiza psihologica a crimei si a implicatiilor sale morale. "O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?" - iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un dublu asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine. Original, fascinant si tulburator, romanul "Crima si pedeapsa" ilustreaza admirabil criza sociala si spirituala a epocii, avind o influenta profunda asupra fictiunii secolului XX.
