Al doilea volum din Sau-sau (1843) de Søren Kierkegaard, care apare pentru prima oara in forma sa integrala in limba romana, in traducere dupa editia critica daneza, infatiseaza modul etic de raportare la viata, dincolo de care transpare insa si cel religios. Punctele de vedere exprimate in acest volum reprezinta replicile autorului pseudonim B (asesorul Wilhelm) la afirmatiile privind modul de viata estetic ale autorului pseudonim A. in centru se afla ideea de continuitate: atat continuitatea in iubire, cat si cea fata de propriul sine, eticul fiind determinat de importanta alegerii. Pentru omul etic, alegerea de sine nu poate fi un simplu gest intelectual si cognitiv, ci trebuie sa fie concreta, sociala, interpersonala, raportata la sotie si copii. Lumea finita, temporala este considerata cel mai mare dar al gratiei divine, extraordinar fiind omul care traieste intr-un mod extraordinar viata obisnuita. Textele cuprinse in acest volum, Valabilitatea estetica a casatoriei, Echilibrul intre estetic si etic in formarea personalitatii si Ultimatum (impreuna cu Edificarea cuprinsa in gandul ca fata de Dumnezeu nu avem niciodata dreptate), reunesc cu stralucire speculatia filozofica, profunzimea gandirii teologice, umorul si finetea psihologica. (Ana-Stanca TABARASI)
