Din Amintiri

Stateam pe-o banca, privind cerul in oglinda –
Se refl ecta in albia de mare;
Ochii fl amanzi voiau ca sa cuprinda
Intinderea albastra de splendoare;

Nu spun nimic, tacerea ma alinta
C-un dor marunt, de a pluti’n neant;
Sa pot patrunde in a norilor aripa
Ce stralucesc precum un diamant.

Atat de linistita sunt privindu-l,
M-as avanta fugara catre el!
Ca sa ma prind de el ca muribundul,
Caci fericirea fost-a lipsa la apel…

Ma prind in zbor pe-a dorului aripa,
Strabat lumina negrelor timpuri,
Sa simt in suf...