Vasile Alecsandri este creatorul pastelului în literatura română, iar ciclul Pasteluri marchează trecerea poeziei românești pe o treaptă superioară de dezvoltare. Pastelul este specia lirică descriptivă în versuri în care sunt înfățisate un tablou din natură, o priveliște, un fenomen al naturii, aspecte din viața plantelor sau a animalelor, în strânsă legatură cu care autorul își exprimă și propriile sentimente. Alecsandri prezintă natura în succesiunea anotimpurilor și a muncilor agricole (exemplu poeziile Plugurile, Secerișul, Semănătorii, Cositul). În poezia Iarna poetul zugrăvește o imagine de ansamblu a naturii copleșite de ravagiile iernii, peisajul fiind însuflețit, la final, de apariția soarelui.
Ciclul de Doine e străbătut de ecourile poeziei populare, pe care o culege în peregrinările prin munți.
În ciclul Legende, autorul îmbină ingenios izvoarele istorice și vibrația patriotismului cu elemente folclorice.
