&quo;Multe pot sa apara straine sensului comun, absurde chiar. Destule propozitii si imagini, gesturi simbolice, idei si atitudini. Sau unele intrebari grave, precum cele ce privesc insusi rostul acestei existente. Ne aduc in fata limitele intelegerii noastre, generand paradoxuri insolubile. Nu cumva sub aparenta lipsei de sens pot fi ocultate experiente care ne sunt proprii, uneori esentiale? Spunem adesea ca lumea in care traim este precara in privinta sensului, mai ales in aceasta privinta. Insa nimic mai gratuit decat sa consideri sensul de la sine inteles, trecand usor peste uzajul lui comun si golul pe care-l poate ascunde.“ (Stefan Afloroae)
