Zei De Lut

ma-nchid in podul mintii tale

si printre gene-mi curg ideile

fluid,

adorm cu gandul sufocat de cale

si ma intind pe versuri

tresarind;

arunc in joc un pumn de scoici si sare,

pe mal de drum intins

pustiu cascand,

cu tampla sprijinita pe un cot de mare,

stergand in colt de ochi

suras plapand;

alunec pe cuvant o umbra

fara soare

si ma petrec cu verbul

alegand un rost,

sa sprijin panza mea cu praf de stele

pe puntea ce-ai trecut

intre vom fi si-am fost;

desprind din podul palmei tale

nervuri,

sa-ntind peste cuvant...