"N-am dorit sa seman hectare intregi de cuvinte, m-am concentrat intr-un dinte, cititorul sa ma tina minte. Dragii mei, sunt o floare alba de cactus, cazuta din paginile cartii de anatomie, in buzunare cu o mie, tablete nutritive pentru spirit. 'Calatorule, poti sa iei fara sfiala, ca n-ai sa dai la nimeni socoteala...'" (Autoarea)
"Aforismele Annei Zoltan, cu titlu metaforic Floarea alba de cactus, cuprind o tematica bogata despre adevar, destin, gand, iubire, suflet, geniu, medicina, timp, valoare etc. Unele sunt preocupari firesti de surprindere si definire a insusirilor umane, altele general valabile, majoritatea sunt aduse in actualitate. Citindu-le, avem in fata ochilor tabloul problemelor asupra carora autoarea a zabovit, preocupari vechi sau noi, ele oglindesc omul, luminandu-l din toate unghiurile, dezvaluindu-i fata invizibila. Autoarea imbina cugetarile cu continut psihologic sau educativ, cu o serie de definitii si idei colectate din psihologia teoretica. Cititorul poate extrage multe adevaruri utile in viata, filtrate printr-o mai adanca cunoastere a propriei persoane si a semenilor sai.
Aforismele Annei Zoltan indeamna la meditatie si efort de perfectionare umana, fiind o lectura agreabila. Unele sunt scrise sub forma definitiilor: „Medicina: O ramura verde pe capul unui crocodil alb, din gatlejul caruia Hipocrate ii pescuieste pe cei salvati...", sau a unei scurte povesti cu talc a carei concluzie este o maxima, o cugetare: „M-am pensionat, dar in medicina nu depui armele pana nu inchizi ochii. M-am mutat pe ogorul spiritului... Ce ziceti, in sectorul acesta se gaseste de lucru?", ori altele prin asociere de termeni contradictorii: „Adevaru-i un boboc de floare pe care timpul il deschide... Surori siameze: prostia si barfa...". Pline de verva, de ironie, de sarcasm chiar, sunt expresia unei gandiri profunde, sanatoase, a unui fin psiholog, fin analist, penetrant al fenomenului studiat, a unei bogate experiente de viata." (Rodica Opreanu)
